Revocarea testamentului consta in anularea unui testament anterior intocmit. Odata revocat, testamentul nu va mai produce nici un fel de efecte pentru dupa decesul testatorului (astfel se numeste cel ce si-a intocmit testamentul).
Titularul testamentului trebuie sa se prezinte personal la notariat in vederea revocarii unui testament. Nu este necesara nici prezenta, si nici acordul beneficiarilor testamentului care se doreste a fi revocat. Revocarea testamentului este un act care tine doar de vointa celui care l-a intocmit (a testatorului).
Revocarea unui testament poate fi totala (in integralitate), sau partiala (revocarea doar a anumitor clauze). Atunci cand doriti revocarea partiala, trebuie multa atentie pentru a nu denatura clauzele care doriti sa ramana valabile. De multe ori, pentru mai multa claritate, este preferabil a revoca in totalitate un testament, si apoi sa se intocmeasca unul nou conform vointei testatorului.
Revocarea unui testament se poate realiza printr-o declaratie expresa in acest sent, sau poate fi inclusa intr-un nou testament alaturi de alte clauze dorite de testator.
Revocarea unui testament se inscrie in Registrul National al Testamentelor, pentru a fi gasita in caz de dezbatere a mostenirii testatorului de catre orice autoritate, Notar sau Judecatorie. Astfel, in eventualitatea ca ati inmanat catre diverse persoane mai multe exemplare ale testamentului revocat, chiar daca nu reusiti sa le recuperati, ele nu vor mai fi de nici un folos si isi pierd orice utilitate cu privire la dezbaterea mostenirii. Chiar daca cineva, cand va fi sa fie dezbaterea mostenirii dumneavoastra, va prezenta un exemplar al testamentului revocat si va cere aplicarea sa, acest lucru va fi inutil si nu va produce nici un efect, in baza de date notariala testamentul figurand ca revocat.
Certificarea faptului de a fi in viata consta, dupa cum spune si denumirea, in eliberarea de catre notarul public la cererea solicitantului a unei incheieri de certificare a faptului ca solicitantul este in viata la data eliberarii documentului. Este solicitat acest document deseori de catre cetatenii romani care au lucrat in strainatate si primesc pensie din tarile in care au muncit. In unele state este necesar ca an de an sa trimita un astfel de document ca dovada a faptului ca traiesc, pentru a incasa pensia din strainatate.
Solicitantul trebuie, evident, sa fie in viata, si sa se prezinte la sediul biroului notarial. In cazul in care nu mai este deplasabil, se poate realiza si deplasarea la domiciliu.
Daca doriti sa aflati informatii detaliate, va invitam sa parcurgeti pe website-ul nostru, Notariat Irimia, in cadrul sectiunii Proceduri Notariale: Aspecte teoretice cu aplicabilitate practica imediata articolul detaliat despre Procedura notariala a certificarii de fapte: ce este procedura certificarii de fapte, pentru ce fapte se poate cere certificarea, instrumentare.
Legalizarii specimenului de semnatura, sau a sigiliului (sigiliu se numeste generic orice instrument folosit pentru a amprenta o anumita imagine: stampila, timbru sec, ciocan silvic etc.), consta in certificarea de catre notarul public la cererea partii interesate, al faptului ca solicitantul foloseste o anumita semnatura sau un anumit sigiliu, solicitantul semnand sau aplicand amprenta sigiliului in fata notarului public, dupa ce notarul in prealabil a identificat partea solicitanta.
Cel mai des in practica este solicitata notarului public legalizarea specimenului de semnatura atunci cand doriti sa infiintati o societate comerciala, intreprindere familiala (II) sau PFA. Semnatura care o veti depune in fata notarului public, va trebui sa o folositi in toate actele care vor fi emise in numele respectivei societati comerciale, I.I., sau P.F.A.
Este obligatorie prezenta la notariat a persoanei care doreste sa i se legalizeze specimenul de semnatura, urmand a semna in fata notarului public.
Daca doriti sa aflati informatii detaliate, va invitam sa parcurgeti pe website-ul nostru, Notariat Irimia, in cadrul sectiunii Proceduri Notariale: Aspecte teoretice cu aplicabilitate practica imediata articolul detaliat despre Procedura notariala a legalizarii specimenului de semnatura/sigiliu: mod de instrumentare, forta probanta, utilitate.
Incheierea de legalizare a semnaturii traducatorului consta in certificarea de catre notarul public al faptului ca textul tradus al unui document este semnat chiar de catre un traducator autorizat de Ministerul Justitiei, cu respectarea cerintelor legale.
Numita in termeni cotidieni, "traducere legalizata" sau "legalizarea traducerii", denumirea corecta si oficiala este "incheire de legalizare a semnaturii traducatorului autorizat", si se aplica unui inscris tradus.
Poate solicita efectuarea traducerii, cat si a legalizarii semnaturii traducatorului, orice persoană care se prezintă la notariat cu originalul actului, sau o copie legalizata sau certificata a acestuia, indiferent dacă persoana respectiva este sau nu parte în acel act, si indiferent daca este sau nu titular al actelor. Ca exceptie, in cazul in care se doreste legalizarea semnaturii traducatorului pentru o traducere dupa o Carte de Identitate, doar titularul se poate prezenta, notarul public trebuind sa il identifice si sa se asigure ca este cu adevarat titularul cartii de identitate.
Traducerea poate fi efectuata chiar de notarul public, daca acesta este autorizat in acest scop, sau de catre un traducator atestat potrivit legii. In cazul in care va prezentati la birou cu traducerea deja efectuata de un traducator, acest traducator trebuie sa fi depus aterior specimenul de semnatura la dispozitia notarului public, sau acesta trebuie sa se prezinte la notariat cu Autorizaţia eliberată de Ministerul Justiţiei din România precum si cu cartea sa de identitate.
Se pot realiza traduceri legalizate pentru documente romanesti, necesar a fi traduse intr-o limba straina, cat si traduceri legalizate dupa documente eliberate in alte tari, deci scrise intr-o limba straina, si necesare in Romania traduse in romaneste. Documentele pot fi sau nu apostilate, functie de optiunea solicitantului.
Daca doriti sa aflati informatii detaliate, va invitam sa parcurgeti pe website-ul nostru, Notariat Irimia, in cadrul sectiunii Proceduri Notariale: Aspecte teoretice cu aplicabilitate practica imediata articolul detaliat despre Procedura notariala a legalizarii semnaturii traducatorului: cine poate solicita intocmirea de traduceri legalizate, ce fel de documente pot fi supuse procedurii de legalizare a semnaturii traducatorului, cum trebuie efectuate traducerile si incheirea de certificare a traducatorului etc.
Atunci cand sunteti in situatia de a dezbate mostenirea prin instanta de judecata, este necesar a se verifica mai intai daca s-a dezbatut mostenirea respectivului defunct pe cale notariala, altfel Judecatoria nu va accepta dosarul dumneavoastra. Aceasta verificare prealabila dezbaterii mostenirii prin instanta se numeste "verificare prealabila" si se poate realiza la orice notar public de pe raza judecatoriei unde a avut defunctul domiciliul.
Aceasta procedura se poate realiza la cererea uneia dintre persoanele indreptatite a culege mostenirea defunctului, ca urmare a gradului de rudenie cu defunctul sau conform unui testament lasat de defunct. Trebuie sa se faca dovada decesului persoanei a carei mostenire se doreste a se dezbate prin instanta prin prezentarea unui certificat de deces.
Notarul public va efectua verificari în Registrul de Evidenţă a Procedurilor Succesorale al Camerei Notarilor Publici (unde se va verifica daca este inregistrata dezbaterea mostenirii la un alt birou notarial), precum si in bazele de date notariale nationale tinute de Uniunea Notarilor din Romania: Registrul National Notarial de Evidenta a Liberalitatilor (unde se vor cauta informatii privind existenta unui eventual testament lasat de defunct, sau donatii efectuate de acesta in timpul vietii sale), Registrul National Notarial de Evidenta Optiunilor Succesorale (unde se vor cauta informatii privind eventuale declaratii de optiune succesorala, acceptare sau renuntare, intocmite de persoane cu vocatie la mostenirea defunctului). Daca defunctul a avut ultimul domiciliu în străinătate sau nu i se cunoaşte domiciliul, dar de pe urma sa au rămas bunuri pe teritoriul României, se va face si interogarea Registrului Naţional Notarial de Evidenţă a Succesiunilor (unde se va verifica daca a fost sau nu dezbatura mostenirea la un alt notar din Romania).
Cererea se înregistrează în evidenţele succesorale ale Camerei Notarilor Publici şi notarul înregistrează dosarul pe rolul biroului său, ceea ce inseamna ca pe viitor daca veti dori obtinerea unui certificat de mostenitor suplimentar va trebui sa va adresati aceluiasi birou de notar public.
Notarul public va elibera o incheiere, document in care va inscrie rezultatul cautarilor efectuate. Dacă în urma verificării se constată că succesiunea se află pe rolul unui alt birou notarial, solicitantul va fi îndrumat să obţină încheierea de la notarul public pe numele caruia figureaza inregistrat dosarul mostenirii in cauza.
Dupa decesul unei persoane, persoanele indreptatite de lege a veni la mostenire au dreptul de a accepta, sau de a renunta la mostenire, functie de dorinta si interesele fiecaruia. Aceasta optiune poate fi realizata in mod expres, clar si neechivoc, printr-o declaratie notariala data in acest scop. Se poate realiza si tacit, prin acte si fapte care implica in mod neechivoc gestul de a accepta mostenirea. Abtinerea de la astfel de fapte si acte in termenul de 1 an de la deces valoreaza renuntare la mostenire.
Declaratie notariala de acceptare sau de renuntare la mostenire se poate intocmi doar in prezenta persoanei indreptatite a veni la mostenire (numita succesibil), in termen de un an de la data decesului (caz in care se numeste declaratie in termen) sau chiar si dupa trecerea mai multor ani (fara limita) de la data decesului (caz in care se numeste declaratie peste termen). In aceste doua cazuri, in termen sau peste termen, difera in oarecare masura modul de exprimare, in primul caz se spune ca "accept/renunt in mod expres", iar in al doilea caz se spune ca "am facut/nu am facut acte sau fapte care sa valoreze acceptarea mostenirii". Dar efectele juridice sunt aceleasi.
Pentru a intocmi o astfel de declaratie, trebuie ca persoana a carei mostenire se doreste a se accepta/renunta, sa fi decedat deja. Pe timpul vietii unei persoane legea NU permite acceptarea sau renuntarea la mostenirea acesteia.
ATENTIE! Renuntarea la succesiune inseamna pierderea dreptului de a dobandi orice bun sau drept de pe urma persoanei decedate. Este totala! Altfel spus, nu poti renunta la un bun si sa mostenesti alte bunuri ale defucntului, ci legea prevede ca se renunta la TOATA MOSTENIREA! Prin renuntare se pierde calitatea de mostenitor al persoanei decedate, devii strain de mostenire, nu mai ai dreptul sa primesti nici un fel de bunuri din patrimoniul defunctului! (Cu mici exceptii, de exemplu daca ai renuntat mai ai doar dreptul de a primi doar bunuri fara valoarea patrimoniala dar cu valoare sentimentala, precum fotografii.) Renuntarea ta la mostenire face ca partea de mostenire ce ti s-ar fi cuvenit sa fie IMPARTITA IN MOD EGAL INTRE CEILALTI MOSTENITORI ACCEPTANTI conform legii, fara ca tu sa mai poti sa ai vreo preferinta!
Daca intentia ta este sa „cedezi” partea ta dintr-un bun sau din intreaga mostenire in favoarea unui alt mostenitor, atunci NU trebuie sa faci declaratie de renuntare la mostenire, ci declaratie de ACCEPTARE, urmand ca „cedarea” partii tale din bunul in cauza sau din mostenire catre persoana aleasa de tine sa se faca printr-un act de partaj succesoral sau de donatie de cota!
Pentru a evita situatia unei succesiuni ramase vacanta (adica nu exista mostenitori legali sau testamentari, sunt toti renuntatori) legea permite in mod exceptional retractarea (revocarea) declaratiei de renuntare la mostenire prin declaratie data in fata notarului public, in urmatoarele conditii cumulative: sa nu fi trecut un an implinit de la data decesului defunctului, si sa nu fi fost deja acceptata mostenirea de un alt succesibil (persoana care poate culege mostenirea in virtutea legii ca urmare a gradului de rudenie cu defunctul, sau ca efect al unui testament). Retractarea renuntarii la mostenire valoreaza, evident, acceptarea mostenirii.
Chiar daca nu intentionati sa dezbateti succesiunea in termenul de 1 an este indicat sa faceti totusi declaratia de optiune succesorala, indiferent ca doriti sa acceptati sau sa renuntati la mostenire. Mai ales daca intentioanti sa acceptati mostenirea este important sa faceti aceasta declaratie notariala de acceptare, deoarece dupa trecerea termenului de 1 an, fie este posibil sa fiti decazut din dreptul de a mosteni (de exemplu daca nu va prezentati la dezbatarea mostenirii dupa ce ati fost citat in acest sens), fie este mult mai dificil sa dovediti ca ati acceptat mostenirea in mod tacit.
Acceptarea mostenirii se poate realiza si prin declaratie speciala in acest sens data in fata notarului, dar poate fi si cuprinsa in orice alt act din care rezulta, in mod neechivoc, acceptarea succesiunii. De exemplu, declaratia de acceptare cuprinsa intro procura de reprezentare la dezbaterea mostenirii.
Dintre actele si faptele care sunt interpretate ca acceptare tacita a mostenirii enumeram inchirierea, instrainarea de bunuri apartinand defunctului, depunerea cererii de dezbatere a succesiuni, reconstruire/demolarea unei constructii apartinand patrimoniului defunctului, construirea unei case pe terenul apartinand defunctului, incasarea unor creante nascute din acte incheiate in timpul vietii de defunct cu tertii, plata impozitelor si taxelor locale pentru bunuri care au apartinut defunctului, stabilirea in fapt a domiciliului in imobilul apartinand defunctului, promovarea de actiuni in instanta care presupun intentia de insusire a calitatii de mostenitor (actiune de partaj succesoral, actiune de anulare a testamenului defunctului, actiune pentru repunerea in termenul de acceptare, etc) indiferent de solutia pronuntata de instanta, in general orice acte de dispoziţie, de administrare, folosinţă ori de conservare a unor bunuri din moştenire dacă din împrejurările în care acestea au fost facute rezultă că succesibilul si-a insusit calitatea de moştenitor.
Daca nu vrei sa devii mostenitor, fie renunti la succesiune prin declaratie autentica data in fata notarului public, fie nu faci acte de acceptare precum cele enumerate anterior.
Considaram ca declaratia autentica de optiune succesorala, acceptare sau renuntare, data in fata notarului public este solutia preferabila deoarece nu lasa loc la interpretari, si va protejeaza interesele prin faptul ca se inscrie intr-o baza de date nationala, Registrul National de Evidenta a Optiunilor Succesorale. Odata inscrisa declaratia dumneavoastra in aceasta baza de date, in cazul acceptarii - se elimina riscul de a fi decazut din dreptul la mostenire prin neacceptarea in termen de un an de la data decesului sau prin faptul de a fi citat si sa nu va puteti prezenta la dezbatere, cat si riscul de nu fi declarata existenta dumneavoastra in mod mincinos de catre alte rude cu rea vointa. Iar in cazul renuntarii la mostenire, inscrierea in acest Registru National a declaratiei dumneavoastra permite celorlalti succesibili sa dezbata mai usor mostenirea fara a fi nevoie sa va mai citeze in vederea inlaturarii de la mostenire, ceea ce presupune economie de timp si bani.
Declaratia de optiune succesorala data in fata notarului si inscrisa de notar in Registrul National de Evidenta a Optiunilor Succesorale va garanteaza faptul ca indiferent cand se va dezbate mostenirea, si indiferent unde, prin Notar sau Judecator, in orice colt al Romaniei, declaratia dumneavoastra va fi gasita si luata in considerare de autoritatea unde se dezbate mostenirea. Este facut public faptul ca ati acceptat sau ati renuntat la mostenire. Chiar si in cazul propriului dumnevoastra deces, aceasta declaratie va produce efecte si va proteja interesele dumneavoastra si ale descendentilor dumneavoastra fata de rude (frati, cumnati, etc) cu o moralitate indoielnica si care ar fi tentate sa ascunda existenta dumneavoastra cu ocazia dezbaterii mostenirii la care aveti si dumneavoastra dreptul.
Daca sunteti in strainatate, consideram ca o astfel de declaratie poate fi intocmita doar la Ambasada/Consulatul Romaniei in tara respectiva.
Legea prevede ca la decesul unei persoane, patrimoniul acesteia, bunuri care i-au apartinut si datorii care au ramas dupa defunct, vor fi mostenite de rudele sale in anumite cote stabilite functie de gradul de rudenie. Prin testament o persoana poate modifica aceste reguli, poate gratifica persoane cu care nu este ruda, sau poate indeparta (dezmosteni) anumite rude, sau poate stabili modul in care se va realiza partajarea bunurilor mostenite.
Nu se poate intocmi testament decat in prezenta dumneavoastra insava in fata notarului public. Nu este necesara prezenta persoanelor in favoarea carora doriti sa lasati testament (beneficiarii clauzelor testamentare se numesc legatari). Daca doriti, indiferent de starea dumneavoastra de sanatate, puteti solicita sa fiti asistat de martori.
Testamentul poate fi generic, "universal" sau "cu titlu universal", folosind expresii precum "intreaga mea avere va ramane lui X", "jumatate din averea mea va ramane lui X si jumatate lui Y", "cota de ... va ramane lui T". Sau poate fi cu titlu particular, cu individualizarea bunurilor, folosind expresii precum "imobilul de la adresa ... va ramane lui X".
Atunci cand doriti intocmirea testamentului dumneavoastra, este util a apela la un Notar Public. Notarul redacteaza testamentul tinand cont de instructiunile dumneavoastra, va raspunde la intrebari si poate oferi sfaturi care va vor ajuta sa alegeti varianta cea mai buna. Se asigura confidentialitatea testamentului, intrucat notarul este obligat prin lege la pastrarea secretului profesional. Un exemplar al testamentului ramane in arhiva notarului, astfel diminuandu-se riscul pierderii si distrugerii testamentului. Notarul are obligatia inscrierii testamentului in Registrul National al Testamentelor, care este o baza de date centralizata la nivel national care este obligatoriu de interogat cu ocazia dezbaterii mostenirii prin Notar sau Judecatorie. Aceasta baza de date poate fi interogata cu privire la existenţa unui testament numai după decesul testatorului dovedit cu actul de deces, la cererea unei persoane care justifica un interes (ruda, declara ca este beneficiar al testamentului, cu ocazia dezbaterii mostenirii etc). Se poate interoga si la cererea testatorului in timpul vietii acestuia, numai dacă se prezinta personal la notar in vederea depunerii cererii de interogare. Astfel se elimina riscul divulgarii testametului in timpul vietii testatorului precum si riscul ascunderii cu rea vointa a testamentului dupa decesul acestuia.
Testamentul produce efectele numai dupa moartea testatorului (astfel se numeste cel ce intocmeste testamentul). Atata timp cand testatorul este in viata, persoanele desemnate prin testament sa mosteneasca nu au niciun drept asupra bunurilor. Mai mult, testatorul poate sa revoce sau sa modifice oricand testamentul dupa libera sa vointa, fara a fi nevoie de acordul beneficiarilor trecuti in testament si fara sa trebuiasca sa ii instiinteze in nici un fel.
Exista anumite categorii de rude care nu pot fi inlaturate de la mostenire in totalitate, desi pot fi totusi injumatatite drepturile care li s-ar cuveni la decesul celui ce lasa testamentul. Acestia se numesc mostenitori rezervatari si sunt: sotul supravietuitor, descendentii de orice grad (copii, nepoti, stranepoti etc) si parintii.
Atunci cand testatorul (persoana care lasa testamentul) are mostenitori rezervatari, si lasa testament in favoarea altor persoane, numai o anumita parte din averea sa va putea fi repartizata conform testamentului, fara acordul mostenitorilor rezervatari. Rezervatarii au dreptul cu prioritate la o anumita parte (cotă) din bunurile mostenirii, care chiar daca este lasata prin testament altor persoane, fara acordul rezervatarilor nu va putea sa revina acestora. Rezervatarii vor putea, daca doresc, sa obtina proprietatea asupra cotei cuvenite lor ca rezerva chiar si prin Judecatorie. De exemplu, chiar daca in testament se va stipula ca se lasa toata averea unei anumite persoane, dupa decesul testatorului se va stabili de catre notarul public sau instanta judecatoreasca mai intai care este cota legala cuvenita mostenitorilor rezervatari si, abia apoi ceea ce ramane va fi partea mostenita efectiv de beneficarul testamentului (aceasta se numeste cotitatea disponibila). Bineinteles, mostenitorul rezervatar nu este obligat sa accepte si sa isi insuseasca bunurile aferente rezervei succesorale. El poate accepta aceasta rezerva, dar poate si renunta la ea, prin declaratie notariala.
In cazul unei persoane fara mostenitori rezervatari, adica este o persoana necasatorita (aici incluzand si persoanele divortate sau vaduve), care nu are descendenti, si ai caror parinti sunt decedati, legea permite sa dispuna dupa bunul plac prin testament de toate bunurile care vor ramane dupa decesul sau. Testamentul nu va putea fi cenzurat in nici un fel de rudele de grad mai indepartat (frati, nepoti de frati, unchi, verisori etc). Astfel, este posibil sa se lase prin testament orice bunuri in favoarea oricarei persoane (ingrijitor, prieten, partener de viata fara a fi casatoriti, fundatii sau asociatii etc). Prin intermediul testamentului, o persoana fara mostenitori rezervatari va putea stabili exact cine sunt persoanele care vor culege mostenirea, si ce bunuri se cuvin fiecaruia.
Testamentul trebuie sa fie privit cu multa seriozitate mai ales de sotii care nu au copii/descendenti. In aceasta situatie este recomandat sa isi faca testamente reciproce (fiecare il desemneaza pe celalalt sa mosteneasca intreaga avere, sau anumite bunuri individualizate). In felul acesta, la decesul unui sot, celalalt va putea mosteni bunurile respective, fara ca rudele sotului decedat (frati, nepoti de frati, unchi, veri primari etc) sa poata reclama vreun drept asupra acestora. Se evita astfel posibile conflicte, acte de partaj dificile si oneroase, creste siguranta sotului supravietuitor.
Pot intocmi la notariat o conventie matrimoniala persoanele deja casatorite, dar si persoanele inca necasatorite si care intentioneaza sa se casatoreasca.
In cazul persoanelor deja casatorite, pentru a putea incheia o conventie matrimoniala sau pentru a modifica o conventie matrimoniala anterioara, trebuie sa fi trecut deja un an implinit de la data casatoriei, respectiv de la data ultimei conventii matrimoniale.
In cazul persoanelor necasatorite si care intentioneaza sa se casatoreasca, daca doresc abordarea regimului separatiei sau a regimului conventional, trebuie sa intocmeasca conventia matrimoniala INAINTE de a perfecta casatoria. INAINTE de a se perfecta casatoria, partile pot oricand sa aduca modificari conventiei matrimoniale, sau chiar sa o revoce. Dar, odata perfectata casatoria, trebuie sa astepte implinirea unui an de la data casatoriei pentru a putea aduce modificari regimului casatoriei.
In cazul in care viitorii soti doresc abordarea regimului comunitatii de bunuri, nu este necesara intocmirea unei conventii matrimoniale prin notariat, regimul comunitatii aplicandu-se in mod implicit daca nu este prezentata ofiterului de stare civila din cadrul Primariei o conventie matrimoniala cu ocazia perfectarii casatoriei.
Spus pe scurt, inainte de casatorie poti oricand incheia, modifica sau revoca o conventie matrimoniala, dar dupa momentul perfectarii casatoriei modificarea regimului legal aplicabil casatoriei nu poate fi realizata decat cu respectarea unui an implinit de la data casatoriei sau a ultimei modificari a regimului aplicabil casatoriei.
Partile pot alege cu ocazia perfectarii conventiei matrimoniale si o locuinţă cu destinaţia de locuinţă a familiei, care indiferent caruia dintre soti apartine, nu va putea fi instrainata sau grevata cu sarcini, deci nici ipotecata, fara acordul si a sotului neproprietar.
O alta clauza care poate fi inclusa in conventia matrimoniala este clauza de preciput, prin care partile pot conveni ca in caz de deces al unuia dintre ei, soţul supravieţuitor să preia fără plată, înainte de partajul moştenirii, unul sau mai multe dintre bunurile comune deţinute în devălmăşie sau coproprietate de catre soti.
Cu ocazia perfectarii conventiei matrimoniale, ca un pas prealabil obligatoriu in cazul persoanelor deja casatorite, este necesara lichidarea regimului matrimonial anterior, care consta in principal in stabilirea cotelor din dreptul de proprietate care se cuvine fiecaruia dintre soti.
In cazul persoanelor necasatorite care incheie o conventie matrimoniala avand intentia de a se casatori, conventia matrimoniala va produce efecte doar din momentul perfectarii casatoriei intre partile semnatare, iar partile au obligatia sa o prezinte ofiterului de stare civila din cadrul Primariei cu ocazia perfectarii casatoriei. Convenţia matrimonială încheiată între persoane necasatorite inca, poate fi oricând modificată de acestea sau revocată, prin notariat, până la încheierea căsătoriei, fara a fi necesar a se fi implinit un an de la intocmirea conventiei matrimoniale.
Cu ocazia perfectarii conventiei matrimoniale partile pot solicita notarului să intcomeasca inventarul bunurile mobile si imobile apartinand partilor, dobandite inainte de casatorie de fiecare dintre parti, sau in timpul casatoriei, dupa caz. Inventarierea se realizeaza pe baza declaratiei partilor, care trebuie sa prezinte si acte de proprietate doveditoare.
Prin conventia matrimoniala nu se poate deroga de la regulile referitoare la egalitatea dintre soti, referitoare la autoritatea părintească sau privind devoluţiunea succesorală legală (dezbaterea mostenirii).
Notarul public va inregistra din oficiu convetia matrimoniala la Registrul National Notarial dedicat evidentei acestora.
Dezbaterea mostenirii, numita si succesiune, presupune in principal transferul dreptului de proprietate asupra tuturor bunurilor (imobile, terenuri, locuinte, autoturisme, sume de bani, conturi bancare, bunuri de valoare, actiuni etc) care au apartinut unui defuct, dar si a datoriilor si obligatiilor care au ramas dupa defunct, catre mostenitorii acestuia functie de gradul de rudenie, iar daca defunctul a lasat testament, si catre legatarii acestuia (astfel sunt numiti beneficiarii unui testament). Mostenitorii si legatarii impreuna sunt numiti si succesori.
Pentru a se dezbate mostenirea unei persoane, aceasta trebuie sa fi decedat deja. Mostenirea unei persoane aflate in viata nu poate fi dezbatuta, chiar daca persoana respectiva se afla in stare de neputinta din cauza varstei sau a unei boli.
Pentru a se putea dezbate mostenirea pe cale notariala, toti succesorii trebuie sa se inteleaga intre ei, in caz contrar dezbaterea mostenirii va putea fi realizata doar prin Judecatorie. Unul dintre succesori trebuie sa prezinte din timp notarului public actele de stare civila si actele de proprietate necesare, iar la termenul stabilit toti succesorii trebuie sa se prezinte personal la notarul public pentru semnarea certifitului de mostenitor. Succesorii care nu se pot prezenta personal la notar, pot trimite procura (imputernicire) speciala prin care pot imputernici o alta persoana (inclusiv pe unul dintre ceilalti succesori) sa semneze in locul lor. Daca dintre rudele defunctului indreptatite la mostenire sunt persoane care doresc sa renunte la mostenire, nu mai este necesara prezenta lor, dar vor trebui sa trimita o declaratie notariala de renuntare la mostenire, care poate fi intocmita la orice notar public din Romania sau la Ambasada/Consulat.
Pe parcursul procedurii notarul public va audia si 2 martori care vor trebui sa declare sub juramant care sunt succesorii defunctului, si ca nu exista alte rude, descendenti etc, cu pretentii la mostenire.
Daca se doreste eliberarea doar a unui certifical de calitate de mostenitor (care atesta cine sunt succesorii defunctului, dar nu include nici o precizare cu privire la bunurile sau datoriile defunctului), procedura este aceeasi, cu singura diferenta ca nu mai este necesara prezentarea actelor de proprietate pentru bunurile ce au apartinut defunctului.
Puteti descarca de aici: Indrumarul cu privire la Dezbaterea Mostenirii (Succesiune)
Daca doriti sa aflati informatii detaliate, va invitam sa parcurgeti pe website-ul nostru, Notariat Irimia, in cadrul sectiunii Proceduri Notariale: Aspecte teoretice cu aplicabilitate practica imediata articolul detaliat despre Procedura succesorala notariala (dezbaterea mostenirii): cine poate solicita dezbaterea mostenirii, grade de rudenie, clase de mostenitori, modul de calcul al cotelor cuvenite fiecarui mostenitor, partajul cu ocazia dezbaterii mostenirii, eliberarea certificatului de mostenitor suplimentar.
Divortul amiabil, pe cale notariala, presupune desfacerea casatoriei de comun acord intre soti.
Sotii trebuie sa se inteleaga cu privire la numele de familie pe care il vor purta dupa desfacerea casatoriei pe cale notariala. Daca au copii minori, mai trebuie sa stabileasca prin buna intelegere, modul de exercitare a autoritatii parintesti de catre ambii parinti, domiciliul minorilor cu unul dintre parinti, modalitatea de a pastra legatura cu minorii a celuilal parinte, si modalitatea de a suporta cheltuielile de creste si educare a copiilor in comun de parinti.
Divortul amiabil notarial se realizeaza in 2 etape intre care trebuie sa se scurga cel putin 30 de zile, la primul termen sotii impreuna, personal sau prin imputernicit cu procura speciala, depunand cererea, iar la al doilea termen eliberandu-se certificatul de divort. Atentie! La al doilea termen este OBLIGATORIE prezenta personala a celor doi soti, avand asupra lor actele de identitate in original si valabile! Daca sotii au copii minori, intre cele doua termene se va realiza o acheta sociala de primaria pe raza careia vor domicilia minorii, iar minorii care au 10 ani impliniti se vor audia de notar (un dialog amiabil, raspunzand la intrebarile copiilor daca este cazul, ascultandu-le opinia cu privire la faptul de a locul cu parintele la domiciliul ales, modalitatea de a tine legaturile personale cu celalalt parinte, totul intr-un mod relaxat si conform varstei copiilor).
Desfacerea casatoriei prin divort nu inseamna ca automat are loc si partajul! Partajul este un pas de sine statator, care poate fi realizat doar dupa desfacerea casatoriei. Daca ai divortat, nu este obligatoriu sa faci si partajul. Dar daca se doreste a se partaja bunurile comune, acest lucru este posibil a se realiza chiar in aceeasi zi cu termenul final de pronuntare a divortului, daca sunt prezentate din timp actele necesare.
Puteti descarca de aici: Indrumarul cu privire la Divortul Amiabil
Daca doriti sa aflati informatii detaliate, va invitam sa parcurgeti pe website-ul nostru, Notariat Irimia, in cadrul sectiunii Proceduri Notariale: Aspecte teoretice cu aplicabilitate practica imediata articolul detaliat despre Procedura notariala a divortului: cine poate solicita divortul notarial, in ce conditii se poate pronunta divortul pe cale notariala, avantajele divortului amiabil notarial, durata procedurii, etape.