Cum se poate dezbate mostenirea cu ajutorul notarului public? Care sunt pasii proceduri succesorale notariale?

Incercare de definitie:
Procedura notariala succesorala, in limbaj cotidian numita si dezbaterea mostenirii, consta in determinarea amiabila a succesorilor in drepturi ai defunctului, determinarea masei succesorale (numita si "averea defunctului"), si in stabilirea modului de repartizare a masei succesorale intre succesori. Succesorii defunctului sunt moştenitorii (astfel sunt numiti cei ce vin la mostenirea defunctului functie de gradul de rudenie cu acesta) şi legatarii defunctului (astfel sunt numiti cei carora defunctul le-a lasat testament).

Rezumat:
Atunci cand succesorii se inteleg intre ei, este competent sa dezbata mostenirea defunctului orice notar public de pe raza domiciliului defunctului, sau in lipsa domiciliului, de pe raza judecatoriei unde defunctul a detinut imobile, iar cand nu a detinut nici imobile, orice notar de pe raza judecatoriei unde a detinut bunuri mobile. Notarul va solicita si va verifica actele de stare civila ale defunctului si succesorilor, actele doveditoare ale drepturilor si obligatiilor invocate de parti ca facand parte din patrimoniul defunctului, declaratii de optiune succesorala, va audia martori, va efectua verificari complexe in diverse registre publice, va stabili prin intermediul certificatului de mostenitor sau de legatar bunurile drepturile si datoriile ramase dupa defunct si modul de repartizare a acestora intre succesori, si va inscrie din oficiu certificatul de mostenitor sau de legatar in registrele publice in cazurile prevazute de lege.

Va invitam in continuarea acestui articol sa parcurgeti detalierea ideilor principale anterior enuntate.

Cine poate cere dezbatarea mostenirii si carei autoritati se adreseaza cererea?

Dezbaterea mostenirii se poate face pe cale amiabila prin intermediul unui notar public doar daca toti succesorii sunt in buna intelegere unii cu altii, fara nici o exceptie. In caz contrar, daca sunt neintelegeri intre succesori, dezbaterea mostenirii se poate realiza doar pe cale judecatoreasca.

In cazul unui defunct cetatean roman, doar un notar de pe raza judecatoriei unde a avut defunctul ultimul domiciliu poate indeplini procedura succesorala, iar in cazul in care defunctul nu a avut domiciliul in Romania, atunci se va dezbate mostenirea la un notar de pe raza oricarei judecatorii unde a detinut bunuri imobile, iar in lipsa si a bunurilor imobile detinute de defunct in Romania, la un notar de pe raza oricarei judecatorii unde a detinut bunuri mobile.
Exemplificand, daca defunctul a avut ultimul domiciliu in Vaslui sau una dintre comunele arondate Vasluiului, va puteti adresa oricarui birou notarial din Vaslui, dar daca a avut ultimul domiciliu in Bucuresti, nu veti putea dezbate mostenirea decat la un birou notarial din Bucuresti.

Cererea de deschidere a procedurii succesorale poate fi făcută de oricare dintre succesibili (adica persoane care au vocaţia conform legii de a mosteni pe defunct), dar si de către creditorii defunctului sau ai succesibililor, precum şi de orice altă persoană care justifică un interes legitim, ocazie cu care trebuie prezentata notarului public dovada decesului defunctului. In cazul succesiunilor vacante (adica defunctul nu are nici un fel de mostenitori conform legii si nici nu a lasat testament), cererea poate fi depusa de secretarul Consiliului Local al localitatii de la ultimul domiciliu al decedatului.

Dovada decesului şi a ultimului domiciliu al defunctului se face cu certificatul de deces. In cazul hotărârilor judecătoreşti declarative de moarte, rămase definitive, dovada se face cu certificatul de deces eliberat în baza hotararii respective. In cazul in care defunctul este cetatea roman decedat in strainatate, certificatul de deces eliberat de o autoritate străină va trebui mai intai transcris în registrul de stare civilă competent din România.

Instrumentarea procedurii succesorale notariale. Cum va proceda notarul public?

Notarul public va verifica daca s-a mai inregistrat pe rolul altui Birou Notarial procedura de dezbatere succesorala pentru acelasi defunct, prin interogarea registrului special tinut de Camera Notarilor Publici. Daca procedura succesorala cu privire la defunct a fost deja inregistrata de catre un alt notar, altul decat Fostul Notariat de Stat, partile vor fi indrumate catre acel notar, nefiind permis a se dezbate decat la un singur notar mostenirea unui defunct. Daca mostenirea a fost anterior dezbatura prin intermediul fostului Notariat de Stat, atunci orice notar poate prelua spre dezbatere cauza succesorala in vederea eliberarii unui certificat de mostenitor suplimentar.

Daca totusi se doreste continuarea procedurii succesorale la un alt notar public decat cel caruia i s-a solicitat initial dezbaterea mostenirii, acest lucru se poate realiza doar cu acordul tuturor succesorilor, si a notarului public initial sesizat, urmand a fi comunicat faptul transferului dosarului succesiunii si Camerei Notarilor Publici.

In cazul in care i se solicita dezbaterea mostenirii unor defuncti intre care exista puternice elemente de legatura (cum este de exemplu cazul defunctilor sot si sotie), notarul public poate decide dezbaterea ambelor succesiuni in cadrul unei singure proceduri comune (numita procedura succesorala succesiva).

În cadrul dezbaterilor succesorale, succesibilii prezenţi declară în faţa notarului public numărul şi calitatea persoanelor cu vocaţie succesorală, regimul matrimonial al defunctului, precum şi componenţa masei succesorale. Acestia trebuie sa declare si daca au cunostinta de existenţa oricaror testamente lasate de defunct, sau daca au efectuat declaratii de optiune succesorala. Acestea se consemnează în încheierile de sedinta întocmite cu ocazia dezbaterilor succesorale, încheieri care se semnează şi de către succesibili.

Oricand dupa data decesului defunctului, inclusiv pe parcursul desfasurarii procedurii succesorale, succesibilii pot realiza declaraţiile de opţiune succesorală, adica pot da declaratii daca accepta sau renunta la mostenirea defunctului, care se înscriu în Registrul National Notarial de Evidenta a Optiunilor Succesorale (RNNEOS) de către notarul public instrumentator la data autentificării acestora. In cazul declaratiilor de acceptare a succesiunii de către moştenitorii prezenţi in cadrul procedurii succesorale, acestea se pot consemna si în încheiere de sedinta fara a mai fi necesar sa se inscrie in RNNEOS. Renunţarea la succesiune se va face insa numai în formă autentică şi se comunică intotdeauna catre RNNEOS în vederea înscrierii.

Calitatea de succesibil şi/sau, după caz, de legatar (adica beneficiar al unui testament lasat de defunct), stabilirea identitatii mostenitorilor si legatarilor se face de catre de notar pe baza de acte de stare civilă care dovedesc gradul de rudenie cu defunctul, sau pe baza de testament, şi cu audierea a minim doi martori de catre notar. Martorii trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa fie majori, sa nu fie rude cu defunctul sau intre ei, si sa-l fi cunoscut bine pe defunct (preferabil a fi prieteni, colegi de munca sau vecini). Din depoziţiile martorilor trebuie să rezulte că aceştia:
a)cunosc date personale referitoare la defunct;
b)au cunoştinţă de numărul şi calitatea persoanelor cu vocaţie la succesiunea defunctului.

In stabilirea mostenitorilor defunctului, notarul public va respecta o serie de norme juridice, al caror continut il prezentam pe scurt in slide-urile urmatoare:

Succesibilii trebuie sa probeze in fata notarului public drepturile si datoriile pe care le invoca ca facand parte din patrimoniul defunctului. Obligatiile si drepturile defunctului asupra diverselor bunuri mobile si imobile care compun "masa succesorala", numita si "averea defunctului", se dovedesc prin acte de proprietate, înscrisuri, extrase din registrele de carte funciara, adeverinţe, certificate, extrase etc. eliberate de primarii, banci, fonduri de investitii, societati comerciale, si alte institutii. În cazul in care in masa succesorala se afla bunuri comune ale defunctului şi ale soţului supravieţuitor, cotele de contribuţie ale acestora la dobândirea bunurilor şi asumarea obligaţiilor se stabilesc prin acordul moştenitorilor consemnat în încheierea finală sau, după caz, în actul de lichidare a devalmasiei de bunuri încheiat în formă autentică. În cazul în care bunurile care au aparţinut defunctului au fost deţinute în cotă-parte sau în devălmăşie cu alte persoane decat sotul supravietuitor, notarul public va stabili anterior emiterii certificatului de moştenitor cota care a aparţinut defunctului, prin acordul moştenitorilor defunctului si a persoanelor cu care defunctul a detinut in comun bunuri, iar daca acestea din urma sunt decedate, in acord cu mostenitorii acestora, consemnat prin declaratie autentica.

Bunurile mobile si imobile, totalitatea drepturilor ramase dupa defunct, se numesc "activul mostenirii". Totalitatea datoriilor si obligatiilor ramase dupa defunct, se numesc "pasivul mostenirii".

Succesibilii au obligatia de a declara notarului public si datoriile care au ramas dupa defunct, care alcatuiesc pasivul masei succesorale. Pentru stabilirea pasivului, notarul public va întocmi inventarul şi va solicita moştenitorilor declaraţii autentice sau orice alte probe despre existenţa pasivului şi caracterul cert, lichid şi exigibil al datoriilor defunctului, va verifica Registrul naţional notarial de evidenţă a creditorilor persoanelor fizice şi al opoziţiilor la efectuarea partajului succesoral (RNNEC), şi va primi cereri de la creditorii defunctului în vederea recuperării creanţelor acestora, întocmind tabloul creditorilor. Daca este cazul, tabloul creditorilor se definitivează în cel mult 3 luni de la deschiderea procedurii succesorale notariale, prioritate având creanţele bugetare.

In mod obisnuit, dezbaterea unui mosteniri presupune cel putin doua vizite la notar, prima pentru depunerea cererii initiale, a documentelor de stare civila ale defunctului si ale succesibililor, a actelor de proprietate si doveditoare ale drepturilor si obligatiilor din patraminiul defunctului ("averea defunctului"), si o a doua intrevedere pentru dezbaterea efectiva a mostenirii si eliberarea certificatului de mostenitor sau legatar.

• opţiunile succesorale ale succesibililor, inclusiv prin interogarea Registrului National Notarial de Evidenta a Optiunilor Succesorale (RNNEOS);
• liberalităţile (adica testamente lasate de defunct, si donatii efectuate de acesta in timpul vietii) înscrise în Registrul National Notarial de Evidenta a Liberalitatilor (RNNEL);
• regimul matrimonial al defunctului, înscris în Registrul National Notarial al Regimurilor Matrimoniale (RNNRM);
• datoriile şi creanţele ale defunctului, înscrise în Registrul National Notarial de Evidenta a creditorilor (RNNEC);
• situaţia juridică şi fiscală a bunurilor care fac obiectul masei succesorale, rezultată din titluri de proprietate, extrase de carte funciară de informare pentru bunurile intabulate, certificate de atestare fiscală eliberate de primarii si Directii de Finante, orice alte acte referitoare la situaţia bunurilor defunctului;
• acte de stare civilă ale succesibililor pe care le apreciază ca fiind necesare dezbaterii succesiunii.

Cu ocazia termenului final stabilit pentru dezbaterea mostenirii, notarul public intocmeste si elibereaza un Certificat de Mostenitor (cand mostenirea are la baza gradul de rudenie intre defunct si succesibili, conform Legii), sau elibereaza un Certifica de Legatar (cand mostenirea are la baza un testament lasat de defunct).

In cadrul procedurii succesorale, notarul public va stabili si taxele si impozitul pe care vor trebui sa le plateasca succesorii, in functie de valoarea bunurilor mostenirii. Valoarea mostenirii se stabileste dupa expertiza notariala existenta la dispozitia notarilor publici.
Important! Succesiunile dezbatute in termen de 2 (doi) ani de la data decesului sunt scutite de plata impozitului datorat statului. In acest caz, mostenitorii vor datora pentru dezbaterea mostenirii doar taxele notariale si catre Cartea Funciara. Pentru succesiunile dezbatute peste termenul de 2 (ani) de la data decesului, mostenitorii vor plati, pe langa taxele notariale si de Carte Funciara, un impozit datorat statului in valoare de 1% din valoare mostenirii.

Forta probanta a certificatului de mostenitor sau de legatar, si a certificatului de calitate de mostenitor

• calitatea de moştenitor legal şi/sau testamentar;
• drepturile de proprietate sau alte drepturi prevăzute de lege ale moştenitorilor legali sau testamentari asupra bunurilor din patrimoniul defunctului, menţionate în certificatul de moştenitor, şi întinderea acestora;
• intrarea în stăpânirea de fapt asupra bunurilor succesorale de către moştenitorii nesezinari (adica altii decat soţul supravieţuitor, descendenţii şi parintii defunctului, acestia avand dreptul de a intra in stapanirea bunurilor chiar si inainte de dezbaterea mostenirii).

Certificatul de moştenitor sau de legatar care cuprinde menţiuni privind bunuri imobile înscrise în cartea funciară se comunică, împreună cu o copie a extrasului de informare a imobilului, biroului de cadastru şi publicitate imobiliară competent, pentru a fi înscris în registrul de carte funciară. În cazul în care din declaraţia moştenitorilor rezultă că bunurile imobile din patrimoniul succesoral nu au fost înscrise în cartea funciară, notarul public va pune în vedere acestora să ceară îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară.

La cererea moştenitorilor, notarul public poate elibera si un "certificat de calitate de moştenitor", care atestă doar numărul, calitatea şi întinderea drepturilor tuturor moştenitorilor legali, exceptând dispoziţiile privind masa succesorală, dar stabilindu-se totusi şi cotele succesorale ale fiecarui succesor.

Partajul bunurilor intre succesori

Dacă moştenitorii şi-au împărţit bunurile mostenite prin bună-învoială, în certificatul de mostenitor intocmit de notar se va arăta modul de împărţeală. Actul de împărţeală se va putea întocmi de sine statator, în una dintre formele prescrise de lege, autentic sau legalizare de semnatura, functie de natura bunurilor din masa succesorala. Partajul succesoral între moştenitori se poate face numai daca in masa succesorala nu sunt incluse si datorii in favoarea a diversi creditori, in caz contrar fiind necesara lichidarea pasivului mostenirii (adica achitarea tuturor datoriilor lasate de defunct), sau acordul tuturor acestor creditori cu privire la partaj.

Daca intre bunurile care se doresc a fi partajate se afla si bunuri imobile, acestea vor putea fi impartite intre succesori doar fara a se realiza dezmembra, fragmentarea lor. Realizarea partajului bunurilor imobile NU este conditionata de existenta documentatiilor cadastrale si a intabularii bunurilor. Se poate realiza partajul de terenuri, case, apartamente, chiar si fara a fi intabulate si fara a fi realizate masuratorile cadastrale, atat timp cat nu se solicita ca prin actul de partaj sa se realizeze si dezmembrarea/fragmentarea lor

Daca pentru un bun se doreste a fi preluat de mai multi succesori, dat fiind ca imobilul nu poate fi fragmentat intre acestia, se poate ca acestia sa ramana coproprietari pe cote parti, in cotele pe care le pot stabili liber prin negociere intre ei.

Suplimentarea masei succesorale

In cazul in care ulterior dezbaterii unei mosteniri si eliberarii certificatului de mostenitor, se descopera alte bunuri care au apartinut defunctului, neincluse in prima procedura succesorala, se poate solicita aceluiasi notar public care a instrumenatat si prima procedura succesorala, un certificat de mostenitor suplimentar.

Certificatul de moştenitor suplimentar se eliberează doar de notarul public care a eliberat si primul certificat de moştenitor. Dacă notarul public nu mai este în funcţie sau părţile nu mai vor să se adreseze acestuia, certificatul se va elibera, la cerere, de un alt notar public din aceeaşi circumscripţie a judecătoriei, cu acordul primului notar public sesizat si al Camerei Notarilor Publici competente. În acest caz, dosarul iniţial al cauzei se va transmite, prin intermediul Camerei, de la biroul notarial initial sesizat în arhiva căruia se află sau, după caz, daca acesta si-a incetat activitatea din arhiva Camerei, catre notarul public care va instrumenta certificatul de moştenitor suplimentar, făcându-se menţiunile corespunzătoare în registrele de succesiuni.

Cu acordul tuturor moştenitorilor, notarul public poate relua procedura succesorală, în vederea completarii procedurii succesorale initiale cu bunurile omise din masa succesorală, eliberând un certificat de moştenitor suplimentar.