Ce este si cum pot obtine o "traducere lagalizata" dupa un inscris?

Incercare de definitie:
Incheierea de legalizare a semnaturii traducatorului consta in certificarea de catre notarul public al faptului ca textul tradus al unui document este semnat chiar de catre un traducator autorizat de Ministerul Justitiei, cu respectarea cerintelor legale.

Numita in termeni obisnuiti, cotidieni, "traducere legalizata", denumirea corecta si oficiala este "incheire de legalizare a semnaturii traducatorului autorizat", si se aplica unui inscris tradus.

Poate solicita efectuarea atat a traducerii, cat si a legalizarii semnaturii traducatorului, orice persoană care se prezintă la notariat cu originalul actului, sau o copie legalizata sau certificata a acestuia, indiferent dacă persoana respectiva este sau nu parte în acel act, si indiferent daca este sau nu titular al actelor. Deci pentru a obtine o legalizare a semnaturii traducatorului pentru o traducere dupa un certificat de nastere, nu trebuie sa se prezinte in fata notarului chiar titularul certificatului de nastere, ci orice persoana aflata in posesia originalului. Ca exceptie, in cazul in care se doreste legalizarea semnaturii traducatorului pentru o traducere dupa o Carte de Identitate, doar titularul se poate prezenta, notarul public trebuind sa il identifice si sa se asigure ca este cu adevarat titularul cartii de identitate.

Traducerea poate fi efectuata chiar de notarul public, daca acesta este autorizat in acest scop, sau de catre un traducator atestat potrivit legii.

Traducătorul autorizat are obligaţia de a traduce complet, fără omisiuni, textul prezentat spre traducere şi de a nu îi denatura conţinutul şi sensul. Un act prezentat spre traducere se poate traduce fie in totalitatea sa, fie doar o parte din textul înscrisului.

Originalul sau o fotocopie a înscrisului care se traduce se anexează traducerii, cu aplicarea ştampilei şi a semnăturii traducătorului autorizat pe marginile alăturate la îmbinarea a fiecare două file, astfel încât ştampila de legătură să fie aplicată pe toate filele înscrisului. Paginile documentului astfel rezultat, textul initial si traducerea imbinate, se numerotează, se capsează, se cos sau se broşează impreuna.

La sfârşitul traducerii, traducatorul va înscrie formula de certificare a traducerii, prin care traducătorul autorizat va certifica exactitatea traducerii, faptul că textul prezentat spre traducere a fost tradus în întregime sau in extras, fără omisiuni, şi că, prin traducere, înscrisului nu i-au fost denaturate conţinutul şi sensul.

Formula de certificare va avea următorul cuprins:
"Subsemnatul, ................ (nume, prenume astfel cum sunt menţionate în autorizaţie) .................., interpret şi traducător autorizat pentru limba/limbile străină/străine .........., în temeiul Autorizaţiei nr. ... din data de ..., eliberată de Ministerul Justiţiei din România, certific exactitatea traducerii efectuate din limba ..................., în limba .............., că textul prezentat a fost tradus complet, fără omisiuni, şi că, prin traducere, înscrisului nu i-au fost denaturate conţinutul şi sensul.
Înscrisul a cărui traducere se solicită în întregime/în extras are, în integralitatea sa, un număr de .... pagini, poartă titlul/denumirea de ..................., a fost emis de ...... şi mi-a fost prezentat mie în întregime/în extras.
Traducerea înscrisului prezentat are un număr de .... pagini şi a fost efectuată potrivit cererii scrise înregistrate cu nr. ................/zz.ll.aaaa, păstrate în arhiva subsemnatului.
S-a încasat onorariu/ de ... lei, cu chitanţă/bon fiscal/ordin de plată nr. ................./zz.ll.aaaa.
INTERPRET ŞI TRADUCĂTOR AUTORIZAT ........................ (semnătura şi ştampila)"

Este interzisă modificarea în orice mod a formulei de certificare prevăzute anterior, precum şi necompletarea uneia sau mai multora dintre menţiunile cuprinse în aceasta.

Dacă înscrisul se traduce din limba română într-o limbă străină sau dintr-o limbă străină în altă limbă străină, atât certificarea traducerii de catre traducator, cât şi incheierea de legalizare a semnăturii traducătorului de către rotarul public se vor face atat in limba romana cât si în limba străină în care se face traducerea.

Traducătorul care a întocmit traducerea va semna formula de certificare a acesteia in fata notarului public, iar notarul va legaliza semnătura traducătorului, dupa ce in prealabil a verificat identitatea traducatorului si faptul ca acesta este atestat ca traducator potrivit legii. In cazul in care traducatorul a depus aterior specimenul de semnatura la dispozitia notarului public, legalizarea semnăturii traducătorului se poate face şi in lipsa traducatorului, confruntand semnatura acestuia de pe documentul tradus cu specimenul de semnătură al traducatorului aflat in arhiva notarului public.

Pentru a depune la dispozitia notarului public specimenul de semnatura, un traducator autorizat trebuie sa se prezinte la notariat cu Autorizaţia eliberată de Ministerul Justiţiei din România, precum si cu cartea de identitate.

• în original. Actele autentice, eliberate de birouri notariale, si actele eliberate de diverse institutii, se traduc ca atare. In cazul inscrisului sub semnatura privata, pentru a-i fi aplicabila procedura legalizarii semnaturii traducatorului, trebuie mai intai ca inscrisului sub semnatura privata sa i se dea, după caz, dată certă, legalizare de semnătură ori certificare;
• în copie legalizată ori certificată de autoritatea competentă care deţine în arhivă originalul înscrisului. Nu se poate legaliza semnătura traducătorului autorizat dacă înscrisul prezentat spre traducere este înfăţişat notarului public doar în fotocopie simplă, cum a iesit din aparatul xerox.

Notarul public va redacta o incheiere de legalizare a semnăturii traducătorului autorizat, in care se va arata că s-au îndeplinit condiţiile esenţiale cerute de lege: data indeplinirii procedurii (anul, luna, ziua), calificarea actului (indicarea tipului acestuia) tradus, numele şi prenumele traducătorului autorizat, constatarea semnării de către acesta a traducerii dupa caz, în persoană in fata notarului public, sau constatarea faptului ca semnatura traducatorului de pe act este conforma specimenului de semnatura aflat in arhiva notarului public.

Incheiere de legalizare a semnăturii traducătorului, redactată si semnata de notarul public, se va alipi înscrisului si traducerii acestuia, cu aplicarea ştampilei notarului public pe marginile alăturate la îmbinarea a fiecare două file, astfel încât ştampila de legătură să fie aplicată intre toate filele înscrisului. Paginile documentului in intregul lui astfel rezultat (textul initial, traducerea, formula de certificare semnata de traducator, si incheierea de certificare semnata de notarul public imbinate una dupa alta in aceasta ordine), se numerotează, se capsează, se cos sau se broşează impreuna.

Notarul public nu este raspunzator de calitatea si corectitudinea traducerii.