Cum se poate dezbate mostenirea cu ajutorul notarului public? Care sunt pasii proceduri succesorale notariale?

Incercare de definitie:
Procedura notariala succesorala, in limbaj cotidian numita si dezbaterea mostenirii, consta in determinarea amiabila a succesorilor in drepturi ai defunctului, determinarea masei succesorale (numita si "averea defunctului"), si in stabilirea modului de repartizare a masei succesorale intre succesori. Succesorii defunctului sunt moştenitorii (astfel sunt numiti cei ce vin la mostenirea defunctului functie de gradul de rudenie cu acesta) şi legatarii defunctului (astfel sunt numiti cei carora defunctul le-a lasat testament).

Rezumat:
Atunci cand succesorii se inteleg intre ei, este competent sa dezbata mostenirea defunctului orice notar public de pe raza domiciliului defunctului, sau in lipsa domiciliului, de pe raza judecatoriei unde defunctul a detinut imobile, iar cand nu a detinut nici imobile, orice notar de pe raza judecatoriei unde a detinut bunuri mobile. Notarul va solicita si va verifica actele de stare civila ale defunctului si succesorilor, actele doveditoare ale drepturilor si obligatiilor invocate de parti ca facand parte din patrimoniul defunctului, declaratii de optiune succesorala, va audia martori, va efectua verificari complexe in diverse registre publice, va stabili prin intermediul certificatului de mostenitor sau de legatar bunurile drepturile si datoriile ramase dupa defunct si modul de repartizare a acestora intre succesori, si va inscrie din oficiu certificatul de mostenitor sau de legatar in registrele publice in cazurile prevazute de lege.

Va invitam in continuarea acestui articol sa parcurgeti detalierea ideilor principale anterior enuntate.

Cine poate cere dezbatarea mostenirii si carei autoritati se adreseaza cererea?

Dezbaterea mostenirii se poate face pe cale amiabila prin intermediul unui notar public doar daca toti succesorii sunt in buna intelegere unii cu altii, fara nici o exceptie. In caz contrar, daca sunt neintelegeri intre succesori, dezbaterea mostenirii se poate realiza doar pe cale judecatoreasca.

In cazul unui defunct cetatean roman, doar un notar de pe raza judecatoriei unde a avut defunctul ultimul domiciliu poate indeplini procedura succesorala, iar in cazul in care defunctul nu a avut domiciliul in Romania, atunci se va dezbate mostenirea la un notar de pe raza oricarei judecatorii unde a detinut bunuri imobile, iar in lipsa si a bunurilor imobile detinute de defunct in Romania, la un notar de pe raza oricarei judecatorii unde a detinut bunuri mobile.
Exemplificand, daca defunctul a avut ultimul domiciliu in Vaslui sau una dintre comunele arondate Vasluiului, va puteti adresa oricarui birou notarial din Vaslui, dar daca a avut ultimul domiciliu in Bucuresti, nu veti putea dezbate mostenirea decat la un birou notarial din Bucuresti.

Cererea de deschidere a procedurii succesorale poate fi făcută de oricare dintre succesibili (adica persoane care au vocaţia conform legii de a mosteni pe defunct), dar si de către creditorii defunctului sau ai succesibililor, precum şi de orice altă persoană care justifică un interes legitim, ocazie cu care trebuie prezentata notarului public dovada decesului defunctului. In cazul succesiunilor vacante (adica defunctul nu are nici un fel de mostenitori conform legii si nici nu a lasat testament), cererea poate fi depusa de secretarul Consiliului Local al localitatii de la ultimul domiciliu al decedatului.

Dovada decesului şi a ultimului domiciliu al defunctului se face cu certificatul de deces. In cazul hotărârilor judecătoreşti declarative de moarte, rămase definitive, dovada se face cu certificatul de deces eliberat în baza hotararii respective. In cazul in care defunctul este cetatea roman decedat in strainatate, certificatul de deces eliberat de o autoritate străină va trebui mai intai transcris în registrul de stare civilă competent din România.

Instrumentarea procedurii succesorale notariale. Cum va proceda notarul public?

Notarul public va verifica daca s-a mai inregistrat pe rolul altui Birou Notarial procedura de dezbatere succesorala pentru acelasi defunct, prin interogarea registrului special tinut de Camera Notarilor Publici. Daca procedura succesorala cu privire la defunct a fost deja inregistrata de catre un alt notar, altul decat Fostul Notariat de Stat, partile vor fi indrumate catre acel notar, nefiind permis a se dezbate decat la un singur notar mostenirea unui defunct. Daca mostenirea a fost anterior dezbatura prin intermediul fostului Notariat de Stat, atunci orice notar poate prelua spre dezbatere cauza succesorala in vederea eliberarii unui certificat de mostenitor suplimentar.

Daca totusi se doreste continuarea procedurii succesorale la un alt notar public decat cel caruia i s-a solicitat initial dezbaterea mostenirii, acest lucru se poate realiza doar cu acordul tuturor succesorilor, si a notarului public initial sesizat, urmand a fi comunicat faptul transferului dosarului succesiunii si Camerei Notarilor Publici.

In cazul in care i se solicita dezbaterea mostenirii unor defuncti intre care exista puternice elemente de legatura (cum este de exemplu cazul defunctilor sot si sotie), notarul public poate decide dezbaterea ambelor succesiuni in cadrul unei singure proceduri comune (numita procedura succesorala succesiva).

În cadrul dezbaterilor succesorale, succesibilii prezenţi declară în faţa notarului public numărul şi calitatea persoanelor cu vocaţie succesorală, regimul matrimonial al defunctului, precum şi componenţa masei succesorale. Acestia trebuie sa declare si daca au cunostinta de existenţa oricaror testamente lasate de defunct, sau daca au efectuat declaratii de optiune succesorala. Acestea se consemnează în încheierile de sedinta întocmite cu ocazia dezbaterilor succesorale, încheieri care se semnează şi de către succesibili.

Oricand dupa data decesului defunctului, inclusiv pe parcursul desfasurarii procedurii succesorale, succesibilii pot realiza declaraţiile de opţiune succesorală, adica pot da declaratii daca accepta sau renunta la mostenirea defunctului, care se înscriu în Registrul National Notarial de Evidenta a Optiunilor Succesorale (RNNEOS) de către notarul public instrumentator la data autentificării acestora. In cazul declaratiilor de acceptare a succesiunii de către moştenitorii prezenţi in cadrul procedurii succesorale, acestea se pot consemna si în încheiere de sedinta fara a mai fi necesar sa se inscrie in RNNEOS. Renunţarea la succesiune se va face insa numai în formă autentică şi se comunică intotdeauna catre RNNEOS în vederea înscrierii.

Calitatea de succesibil şi/sau, după caz, de legatar (adica beneficiar al unui testament lasat de defunct), stabilirea identitatii mostenitorilor si legatarilor se face de catre de notar pe baza de acte de stare civilă care dovedesc gradul de rudenie cu defunctul, sau pe baza de testament, şi cu audierea a minim doi martori de catre notar. Martorii trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa fie majori, sa nu fie rude cu defunctul sau intre ei, si sa-l fi cunoscut bine pe defunct (preferabil a fi prieteni, colegi de munca sau vecini). Din depoziţiile martorilor trebuie să rezulte că aceştia:
a)cunosc date personale referitoare la defunct;
b)au cunoştinţă de numărul şi calitatea persoanelor cu vocaţie la succesiunea defunctului.

In stabilirea mostenitorilor defunctului, notarul public va respecta o serie de norme juridice, al caror continut il prezentam pe scurt in slide-urile urmatoare:

Vizualizati aici detalii despre clasele de mostenitori si ordinea chemarii lor la mostenirea defunctului

• Clasa I de mostenitori este formata din descendentii in linie directa ai defunctului (copii, nepoti de copii, stranepoti);
• Clasa a II-a de mostenitori este formata din ascendentii privilegiati si colaterali privilegiati (parintii, fratii/surorile, nepotii de frate ai defunctului);
• Clasa a III-a de mostenitori este formata din ascendentii ordinari (bunicii, strabunicii defunctului);
• Clasa a IV-a de mostenitori este formata din colateralii ordinari (unchi/matusi, veri primari);


• Sotul supravietuitor al defunctului va avea dreptul sa mosteneasca alaturi de oricare dintre clasele de mostenitori mentionate. El va culege o numita cota din mostenire, stabilita de lege, in functie de clasa de mostenitori cu care vine in concurs.

• Principiul chemarii la mostenire a rudelor in ordinea claselor de mostenitori. Spre exemplu, daca exista mostenitori din clasa I (copii), acestia vor inlatura de la mostenire toate celelalte clase de mostenitori;
• Principiul proximitatii gradului de rudenie intre mostenitorii din aceeasi clasa. Spre exemplu, daca defunctul a avut copii, dar si nepoti dupa copii (ambele categorii fac parte din clasa I de mostenitori), atunci cei care vor mosteni efectiv sunt copiii, intrucat sunt rude de gradul I cu defunctul, in timp ce nepotii sunt rude de gradul al II-lea. In cazul in care unul dintre fii defunctului este insa decedat anterior decesului parintelui sau, nepotii dupa fiul predecedat vin la mostenire in locul parintelui lor decedat, alaturi de fiii in viata ai defunctului;
• Principiul egalitatii intre rudele din aceeasi clasa si de acelasi grad chemate la mostenire. De exemplu, daca defunctul are mai multi copii, acestia vor primi cote egale din mostenire.

Vizualizati aici detalii despre drepturile cuvenite sotului supravietuitor cu ocazia dezbaterii mostenirii

Sotul supravietuitor il va mosteni pe sotul decedat daca la data deschiderii mostenirii nu există o hotarare de divort definitiva, in caz contrar casatoria incetand prin divort. Sotul supravietuitor vine la succesiune în concurs cu oricare dintre clasele de mostenitori legali. In cazul in care sotul supravietuitor vine in concurs cu mostenitori din clase diferite, cota ce se cuvine sotului supravietuitor se va stabili ca si când acesta ar veni in concurs numai cu cea mai apropiata dintre aceste clase.

• intreaga mostenire, in cazul absentei altor mostenitori, sau in cazul in care nici un mostenitor altul decat sotul supravietuitor nu vrea ori nu poate sa vina la mostenire;
  - un sfert din mostenire in cazul in care vine in concurs cu descendentii defunctului;
• o treime din mostenire in cazul in care vine in concurs atât cu ascendenti privilegiati (adica parintii defunctului), cat si cu colaterali privilegiati (adica fratii si surorile) ai defunctului;
• o jumătate din mostenire in cazul in care vine în concurs ori numai cu ascendenţi privilegiati, ori numai cu colaterali privilegiati ai defunctului;
• trei sferturi din mostenire, in cazul in care vine în concurs ori cu ascendenti ordinari, ori cu colaterali ordinari ai defunctului.

Sotul supravietuitor ce nu detine niciun drept real (proprietate, uz, uzufruct, abitatie) de a folosi o alta locuinta ce sa corespunda nevoilor sale, poate beneficia gretuit, potrivit legii, de un drept de abitatie asupra casei in care a locuit până la deschiderea mostenirii, daca aceasta este inclusa in masa succesorala. Acest drept de abitatie este gratuit, insesizabil si inalienabil. Orice mostenitor poate cere fie restrangerea dreptului de abitatie, daca locuinta in cauza nu este necesara in întregime sotului supravietuitor, fie schimbarea abitatiei la un alt imobil, daca pune la dispozitia sotului supravietuitor o alta locuinta corespunzatoare acestuia. Dreptul de abitatie sa va stinge fie prin partaj, insa nu mai devreme de termenul de un an de la data deschiderii succesiunii, fie in caz de recasatorire a sotului supravietuitor, chiar si inainte de implinirea termenului de un an.

Atunci cand nu vine in concurs cu descendentii defunctului, sotul supravietuitor mosteneste si mobilierul si obiectele de uz casnic care au fost afectate folosintei comune a sotilor, pe langa cota stabilita conform regulelor anterior enuntate.

Vizualizati aici detalii despre drepturile cuvenite descendentilor defunctului

Descendentii defunctului, anume copiii defunctului si urmasii acestora in linie dreapta, indiferent daca provin din aceeasi casatorie sau din casatorii diferite, din afara casatoriei, sau prin adoptie ori infiere, înlatura mostenitorii din restul claselor si vin la mostenire in ordinea proximitatii gradului de rudenie.

In situatia in care acestia vin in concurs cu sotul supravietuitor, acestia indiferent de numarul lor, culeg împreuna trei sferturi din mostenire. Succesiunea sau partea din succesiune care li se cuvine descendentilor se imparte intre acestia in mod egal, cand vin la mostenire în nume propriu, sau pe tulpina, in cazul in care ei vin la mostenire prin reprezentare succesorala. Reprezentare succesorala se aplica in cazul in care unul dintre fii este deja decedat (se numeste predecedat) la data decesului parintelui sau, atunci nepotii dupa acesta vin la mostenire in locul parintelui lor predecedat, alaturi de fiii in viata ai defunctului.

Descendentii sunt mostenitori rezervatari (nu pot fi dezmosteniti, nici prin testament nici ca efect al unor donatii excesive ce incalca rezerva succesorala ce li se cuvine) si sezinari (au dreptul de lua in stapanire bunuri ale defunctului chiar si inainte de dezbaterea mostenirii), si sunt obligati la raportul donatiilor primite in timpul vietii de la defunct si al legatelor testatemntare (adica trebuie sa comunice cu ocazia dezbaterii mostenirii donatiile primite de la defunct, daca defunctul nu i-a scutit de acest fapt cu ocazia perfectarii donatiei).

Vizualizati aici detalii despre drepturile cuvenite ascendentilor privilegiati si colateralilor privilegiati ai defunctului

O alta clasa de mostenitori o reprezinta ascendentii privilegiati (parintii defunctului, indiferent daca sunt casatoriti sau din afara casatoriei, naturali sau adoptivi cu efecte depline sau restranse) si colateralii privilegiati (fratii si surorile defunctului), precum şi descendentii acestora, până la al patrulea grad inclusiv de rudenie cu defunctul.

In cazul in care defunctul nu a avut descendenti, sau descendentii nu indeplinesc conditiile necesare pentru a mosteni, vor veni la mostenire ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati. Atunci cand sotul supravietuitor vine la mostenire in concurs atat cu ascendentii privilegiati, cat si cu colateralii privilegiati ai defunctului, partea ce se cuvine clasei a doua este de doua treimi din mostenire. In cazul in care sotul supravietuitor vine la succesiune in concurs ori numai cu ascendentii privilegiati, ori numai cu colateralii privilegiati ai defunctului, partea ce se cuvine clasei a doua este de o jumatate din mostenire.

• daca la mostenire vine un singur parinte, acesta va culege un sfert, iar colateralii privilegiati, indiferent de numarul lor, vor culege trei sferturi;
• daca la mostenire vin 2 parinti, acestia vor culege impreuna o jumatate, iar colateralii privilegiati, indiferent de numarul lor, vor culege cealalta jumătate.

Daca colateralii privilegiati nu indeplinesc conditiile necesare pentru a mosteni, ascendentii privilegiati vor culege intreaga parte din mostenire ce s-ar cuveni clasei a doua, iar daca ascendentii privilegiati nu indeplinesc conditiile necesare pentru a mosteni, colateralii privilegiati vor culege intreaga parte de mostenire ce i s-ar cuveni clasei a doua. Mostenirea ori partea din mostenire cuvenita ascendentilor privilegiati se imparte intre acestia in mod egal, astfel cum se imparte si mostenirea cuvenita colateralilor privilegiati. Reprezentare succesorala se aplica si in cazul in care unul dintre colateralii privilegiati ai defunctului este deja decedat (se numeste predecedat) la data decesului defunctului a carei mostenire se dezbate, atunci nepotii dupa acesta vin la mostenire in locul parintelui lor predecedat, alaturi de colateralii privilegiati in viata ai defunctului (impartire pe tulpina).

Daca colateralii privilegiati sunt rude cu defunctul pe linii colaterale diferite (adica sunt frati numai dupa unul dintre parinti), mostenirea sau partea din mostenire ce li se cuvine se imparte, in mod egal, intre linia materna si cea paterna. Colateralii privilegiati care sunt rude cu defunctul pe ambele linii vor culege, pe fiecare dintre acestea, partea din mostenire ce li se cuvine.

Ascendentii privilegiati sunt mostenitori rezervatari si sezinari; ei vin la mostenire numai in nume propriu (nu pe cale de reprezentare succesorala).
Colateralii privilegiati nu sunt nici rezervatari si nici sezinari. Ei vin la mostenire in nume propriu, iar in locul celor predecedati vin la mostenire descendentii lor, prin reprezentare.

Vizualizati aici detalii despre drepturile cuvenite ascendentilor ordinari si colateralilor ordinari ai defunctului

Clasa a III-a este repreezntata de clasa ascendentilor ordinari, si cuprinde pe bunicii, strabunicii si stra-strabunicii defunctului, indiferent daca filiatia intre ei este din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie.
Ascendentii ordinari nu sunt mostenitori rezervatari, dar ei sunt sezinari; ei pot veni la mostenire numai in nume propriu.

Clasa a IV-a este clasa colateralilor ordinari, si cuprinde pe unchii, matusele si verii primari si defunctului, fie din casatorie, fie din afara casatoriei sau din infierea cu efecte depline, precum si pe fratii si surorile oricaruia dintre bunicii defunctului, adica toate rudele colaterale pana la gradul IV inclusiv.
Colateralii ordinari pot veni la mostenire numai in nume propriu si ei nu sunt nici rezervatari, nici sezinari.

Vizualizati aici detalii despre testament, dezmostenire, mostenitori rezervatari, cotitate disponibila

Prin testament, este posibil ca defunctul sa fi dispus in timpul vietii ca la dezbaterea mostenirii sale unii dintre mostenitorii care ar veni in virtutea legii sa culeaga mostenirea sa fie indepartati/dezmosteniti, si poate chiar sa insitituie dreptul de a culege mostenirea sa in favoarea unor oricare alte persoane. Atat timp cat defunctul a decedat fara mostenitori rezervatari, aceste prevederi cuprinse intr-un testament valabil intocmit se aplica ca atare.

Dar daca defunctul a decedat avand mostenitori rezervatari, astfel de prevederi ale unui eventual testament sunt supuse reductiunii, adica se vor aplica atat timp cat nu incalca rezerva legala a mostenitorilor rezervatari. Sunt moştenitori rezervatari soţul supravieţuitor, descendenţii (fii, nepoti, stranepoti, etc) şi ascendenţii privilegiaţi (parinti) ai defunctului. Rezerva succesorală de care beneficiaza acestia este partea din bunurile moştenirii la care moştenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii, chiar împotriva voinţei defunctului, manifestată prin liberalităţi ori dezmoşteniri. Rezerva succesorală a fiecărui moştenitor rezervatar este de jumătate din cota succesorală care, în absenţa liberalităţilor sau dezmoştenirilor, i s-ar fi cuvenit ca moştenitor legal. Ceea ce ramane din masa succesorala, peste rezerva succesorala, se numeste Cotitatea disponibilă si este partea din bunurile moştenirii care nu este rezervată prin lege şi de care defunctul putea dispune în mod neîngrădit prin liberalităţi, inclusiv prin testament. Liberalităţile neraportabile făcute soţului supravieţuitor, care vine la moştenire în concurs cu alţi descendenţi decât cei comuni lor, nu pot depăşi insa un sfert din moştenire şi nici partea descendentului care a primit cel mai puţin.

După deschiderea moştenirii, liberalităţile, inclusiv prevederile cuprinse intr-un testament, care încalcă rezerva succesorală sunt supuse reducţiunii, la cerere. Reducţiunea liberalităţilor excesive poate fi cerută numai de către moştenitorii rezervatari, de succesorii lor, precum şi de către creditorii chirografari ai moştenitorilor rezervatari. Reducţiunea liberalităţilor excesive se poate realiza prin buna învoială a celor interesaţi. În lipsa unei asemenea învoieli, reducţiunea poate fi invocată în faţa instanţei de judecată pe cale de excepţie sau pe cale de acţiune, după caz. În cazul pluralităţii de moştenitori rezervatari, reducţiunea operează numai în limita cotei de rezervă cuvenite celui care a cerut-o şi profită numai acestuia. Dreptul la acţiunea în reducţiune a liberalităţilor excesive se prescrie în termen de 3 ani de la data deschiderii moştenirii sau, după caz, de la data la care moştenitorii rezervatari au pierdut posesia bunurilor care formează obiectul liberalităţilor. In cazul liberalităţilor excesive a căror existenţă nu a fost cunoscută de moştenitorii rezervatari, termenul de prescripţie începe să curgă de la data când au cunoscut existenţa acestora şi caracterul lor excesiv.

Succesibilii trebuie sa probeze in fata notarului public drepturile si datoriile pe care le invoca ca facand parte din patrimoniul defunctului. Obligatiile si drepturile defunctului asupra diverselor bunuri mobile si imobile care compun "masa succesorala", numita si "averea defunctului", se dovedesc prin acte de proprietate, înscrisuri, extrase din registrele de carte funciara, adeverinţe, certificate, extrase etc. eliberate de primarii, banci, fonduri de investitii, societati comerciale, si alte institutii. În cazul in care in masa succesorala se afla bunuri comune ale defunctului şi ale soţului supravieţuitor, cotele de contribuţie ale acestora la dobândirea bunurilor şi asumarea obligaţiilor se stabilesc prin acordul moştenitorilor consemnat în încheierea finală sau, după caz, în actul de lichidare a devalmasiei de bunuri încheiat în formă autentică. În cazul în care bunurile care au aparţinut defunctului au fost deţinute în cotă-parte sau în devălmăşie cu alte persoane decat sotul supravietuitor, notarul public va stabili anterior emiterii certificatului de moştenitor cota care a aparţinut defunctului, prin acordul moştenitorilor defunctului si a persoanelor cu care defunctul a detinut in comun bunuri, iar daca acestea din urma sunt decedate, in acord cu mostenitorii acestora, consemnat prin declaratie autentica.

Bunurile mobile si imobile, totalitatea drepturilor ramase dupa defunct, se numesc "activul mostenirii". Totalitatea datoriilor si obligatiilor ramase dupa defunct, se numesc "pasivul mostenirii".

Succesibilii au obligatia de a declara notarului public si datoriile care au ramas dupa defunct, care alcatuiesc pasivul masei succesorale. Pentru stabilirea pasivului, notarul public va întocmi inventarul şi va solicita moştenitorilor declaraţii autentice sau orice alte probe despre existenţa pasivului şi caracterul cert, lichid şi exigibil al datoriilor defunctului, va verifica Registrul naţional notarial de evidenţă a creditorilor persoanelor fizice şi al opoziţiilor la efectuarea partajului succesoral (RNNEC), şi va primi cereri de la creditorii defunctului în vederea recuperării creanţelor acestora, întocmind tabloul creditorilor. Daca este cazul, tabloul creditorilor se definitivează în cel mult 3 luni de la deschiderea procedurii succesorale notariale, prioritate având creanţele bugetare.

In mod obisnuit, dezbaterea unui mosteniri presupune cel putin doua vizite la notar, prima pentru depunerea cererii initiale, a documentelor de stare civila ale defunctului si ale succesibililor, a actelor de proprietate si doveditoare ale drepturilor si obligatiilor din patraminiul defunctului ("averea defunctului"), si o a doua intrevedere pentru dezbaterea efectiva a mostenirii si eliberarea certificatului de mostenitor sau legatar.

• opţiunile succesorale ale succesibililor, inclusiv prin interogarea Registrului National Notarial de Evidenta a Optiunilor Succesorale (RNNEOS);
• liberalităţile (adica testamente lasate de defunct, si donatii efectuate de acesta in timpul vietii) înscrise în Registrul National Notarial de Evidenta a Liberalitatilor (RNNEL);
• regimul matrimonial al defunctului, înscris în Registrul National Notarial al Regimurilor Matrimoniale (RNNRM);
• datoriile şi creanţele ale defunctului, înscrise în Registrul National Notarial de Evidenta a creditorilor (RNNEC);
• situaţia juridică şi fiscală a bunurilor care fac obiectul masei succesorale, rezultată din titluri de proprietate, extrase de carte funciară de informare pentru bunurile intabulate, certificate de atestare fiscală eliberate de primarii si Directii de Finante, orice alte acte referitoare la situaţia bunurilor defunctului;
• acte de stare civilă ale succesibililor pe care le apreciază ca fiind necesare dezbaterii succesiunii.

Cu ocazia termenului final stabilit pentru dezbaterea mostenirii, notarul public intocmeste si elibereaza un Certificat de Mostenitor (cand mostenirea are la baza gradul de rudenie intre defunct si succesibili, conform Legii), sau elibereaza un Certifica de Legatar (cand mostenirea are la baza un testament lasat de defunct).

In cadrul procedurii succesorale, notarul public va stabili si taxele si impozitul pe care vor trebui sa le plateasca succesorii, in functie de valoarea bunurilor mostenirii. Valoarea mostenirii se stabileste dupa expertiza notariala existenta la dispozitia notarilor publici.
Important! Succesiunile dezbatute in termen de 2 (doi) ani de la data decesului sunt scutite de plata impozitului datorat statului. In acest caz, mostenitorii vor datora pentru dezbaterea mostenirii doar taxele notariale si catre Cartea Funciara. Pentru succesiunile dezbatute peste termenul de 2 (ani) de la data decesului, mostenitorii vor plati, pe langa taxele notariale si de Carte Funciara, un impozit datorat statului in valoare de 1% din valoare mostenirii.

Forta probanta a certificatului de mostenitor sau de legatar, si a certificatului de calitate de mostenitor

• calitatea de moştenitor legal şi/sau testamentar;
• drepturile de proprietate sau alte drepturi prevăzute de lege ale moştenitorilor legali sau testamentari asupra bunurilor din patrimoniul defunctului, menţionate în certificatul de moştenitor, şi întinderea acestora;
• intrarea în stăpânirea de fapt asupra bunurilor succesorale de către moştenitorii nesezinari (adica altii decat soţul supravieţuitor, descendenţii şi parintii defunctului, acestia avand dreptul de a intra in stapanirea bunurilor chiar si inainte de dezbaterea mostenirii).

Certificatul de moştenitor sau de legatar care cuprinde menţiuni privind bunuri imobile înscrise în cartea funciară se comunică, împreună cu o copie a extrasului de informare a imobilului, biroului de cadastru şi publicitate imobiliară competent, pentru a fi înscris în registrul de carte funciară. În cazul în care din declaraţia moştenitorilor rezultă că bunurile imobile din patrimoniul succesoral nu au fost înscrise în cartea funciară, notarul public va pune în vedere acestora să ceară îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară.

La cererea moştenitorilor, notarul public poate elibera si un "certificat de calitate de moştenitor", care atestă doar numărul, calitatea şi întinderea drepturilor tuturor moştenitorilor legali, exceptând dispoziţiile privind masa succesorală, dar stabilindu-se totusi şi cotele succesorale ale fiecarui succesor.

Partajul bunurilor intre succesori

Dacă moştenitorii şi-au împărţit bunurile mostenite prin bună-învoială, în certificatul de mostenitor intocmit de notar se va arăta modul de împărţeală. Actul de împărţeală se va putea întocmi de sine statator, în una dintre formele prescrise de lege, autentic sau legalizare de semnatura, functie de natura bunurilor din masa succesorala. Partajul succesoral între moştenitori se poate face numai daca in masa succesorala nu sunt incluse si datorii in favoarea a diversi creditori, in caz contrar fiind necesara lichidarea pasivului mostenirii (adica achitarea tuturor datoriilor lasate de defunct), sau acordul tuturor acestor creditori cu privire la partaj.

Daca intre bunurile care se doresc a fi partajate se afla si bunuri imobile, acestea vor putea fi impartite intre succesori doar fara a se realiza dezmembra, fragmentarea lor. Realizarea partajului bunurilor imobile NU este conditionata de existenta documentatiilor cadastrale si a intabularii bunurilor. Se poate realiza partajul de terenuri, case, apartamente, chiar si fara a fi intabulate si fara a fi realizate masuratorile cadastrale, atat timp cat nu se solicita ca prin actul de partaj sa se realizeze si dezmembrarea/fragmentarea lor

Daca pentru un bun se doreste a fi preluat de mai multi succesori, dat fiind ca imobilul nu poate fi fragmentat intre acestia, se poate ca acestia sa ramana coproprietari pe cote parti, in cotele pe care le pot stabili liber prin negociere intre ei.

Suplimentarea masei succesorale

In cazul in care ulterior dezbaterii unei mosteniri si eliberarii certificatului de mostenitor, se descopera alte bunuri care au apartinut defunctului, neincluse in prima procedura succesorala, se poate solicita aceluiasi notar public care a instrumenatat si prima procedura succesorala, un certificat de mostenitor suplimentar.

Certificatul de moştenitor suplimentar se eliberează doar de notarul public care a eliberat si primul certificat de moştenitor. Dacă notarul public nu mai este în funcţie sau părţile nu mai vor să se adreseze acestuia, certificatul se va elibera, la cerere, de un alt notar public din aceeaşi circumscripţie a judecătoriei, cu acordul primului notar public sesizat si al Camerei Notarilor Publici competente. În acest caz, dosarul iniţial al cauzei se va transmite, prin intermediul Camerei, de la biroul notarial initial sesizat în arhiva căruia se află sau, după caz, daca acesta si-a incetat activitatea din arhiva Camerei, catre notarul public care va instrumenta certificatul de moştenitor suplimentar, făcându-se menţiunile corespunzătoare în registrele de succesiuni.

Cu acordul tuturor moştenitorilor, notarul public poate relua procedura succesorală, în vederea completarii procedurii succesorale initiale cu bunurile omise din masa succesorală, eliberând un certificat de moştenitor suplimentar.